Connect with us

Wimbledon

Simona Halep stă la ușa istoriei

Tennis Accent Staff

Published

on

Susan Mullane - USA TODAY Sports

Sâmbătă va marca cea de-a 11-a finală de simplu la Wimbledon pentru Serena Williams. Acesta va fi prima finală pentru Simona Halep. Sâmbătă, pe terenul central, se va marca încercarea cea mai recentă a Serenei pentru titlul major cu numărul 24. Aceasta va reprezenta prima încercare a Simonei pentru câștigarea celui de-al doilea titlu de Grand Slam.

O jucătoare va lupta pentru istorie la cel mai înalt nivel al sportului la vârsta de 37 de ani, încă posedându-și agilitatea și încercând să atingă ultima bornă de care toată lumea discută în ultimii doi ani și jumătate. Cealaltă jucătoare încearcă să câștige un al doilea ei titlu major, care poate nu se apropie de însemnătatea cifrei 24, dar care poate transforma o reputație aproape la fel de mult ca și câștigarea unui prim titlu de Grand Slam.

Acest meci înseamnă totul atât pentru Serena, cât și pentru Simona. Putem însă recunoaște faptul  că una dintre jucătoare s-a aflat în această poziție de mai multe ori și de la care se așteaptă să domine confruntarea de sâmbătă, deținând un record de 9-1 la capitolul întâlnirilor directe.

Având în vedere această realitate, este complet de înțeles să spunem – sau să credem – că Simona Halep ar trebui să joace liber, fără să aibă nimic de pierdut. Pentru a fi sigură, ea nu ar trebui să simtă prea multă presiune în acest meci. Serena poartă această greutatea și toate emoțiile asociate cu ea. Serena nu mai are nimic de a dovedit lumii, dar ea vrea mereu să-și dovedească sieși ceva. Chiar dacă istoricii de tenis vor recunoaște cu ușurință faptul că cele 24 de titluri majore ale lui Margaret Court nu sunt la fel de impresionante ca cele 23 ale Serenei (pentru o grămadă de motive pe care nu trebuie să le discutăm – puteți să mă întrebați la @mzemek dacă simțiți nevoia) , rămâne ideea conform căreia câștigătoarea titlului “24” va tăia de pe listă unul din principalele ei obiective.

Halep nu a avut un turneu la Roland Garros-ul de anul acesta la fel de bun cum spera. Atingerea finalei la Wimbledon apare ca o surpriză plăcută – nu o surpriză uriașă (Simona este o jucătoare de tenis bună pe toate suprafețele), dar nu a fost chiar ceva la care se aștepta cu încredere totală înainte de începerea turneului.

S-ar putea spune cu siguranță că Halep joacă fără a avea ceva de pierdut și că asta ar trebui să-i dea jos din povara finalei. Nu pot oferi un contraargument suficient de puternic acestei afirmații. Halep ar trebui să se bucure de acest moment și să-l privească ca o oportunitate, nu ca o corvoadă. Această finală e un dar, o șansă de a face ceva special. Nu este o sarcină groaznică ce trebuie privită cu îngrijorare și anxietate copleșitoare. Da, Simona ar trebui să-și ofere șansa de juca acest meci cu bucurie.

Cu toate acestea, această atitudine – de a juca liber, de a te descotorosi de poveri, de a anticipa mai bine – poate sugera că un jucător ar trebui să nu-și asume riscuri și să joace un procentaj scăzut de tenis în speranța de a câștiga.

Aici, Simona trebuie să joace acest meci cu înțelepciune, nu doar cu bucurie și libertate. Există limite în noțiunea de a juca fără presiune.

Sam Querrey – un jucător cu un serviciu imens și un big hitter – nu a avut nici o șansă în fața lui Rafael Nadal în sferturile de finală de pe tabloul masculin, dacă nu ar fi pus totul în fiecare lovitură. Querrey nu a putut să stea cu Nadal în raliuri lungi, chiar dacă el deține un serviciu înfiorător, care ar putea smulge racheta din mâna lui Nadal. Pachetul de puncte forte (și slăbiciuni) ale lui Querrey fac sens pentru ca el să joace un tenis cu marjă de eroare zero, ca un jucător de poker care pariază totul pe o carte. Totul sau nimic. Querrey a trebuit să joace așa.

Simona Halep nu este Sam Querrey.

Nu are un serviciu imens. Nu este Petra Kvitova, care poate doar pocni din degete și să pună capăt schimbului de mingi cu o singură lovitură violentă. Acesta nu este jocul Simonei și nici nu va fi vreodată. Serena poate genera, în mod similar, acele lovituri fulger. Jocul Simonei nu seamănă  atât de mult cu o furtună, ci mai degrabă cu vântul: sculptând tot felul de direcții, răsucește și întoarce mingea și poate provoca schimbări de direcție foarte rapide. Subtilă și uneori puternică, Halep nu merge înspre adversari să îi lovească. Kvitova și Serena fac asta. Halep folosește forța oponenților împotriva lor. Ea își obosește adversarii (cum a făcut Muhammad Ali în cariera sa de box) și apoi îi prinde în ambuscade.

Acest lucru ne aduce la punctul central al finalei de sâmbătă.

Halep nu poate încerca să lovească prin Serena. Wimbledon-ul este câștigat de servicii excelente, dar este câștigat și de jucători cu o deplasare bună. Angelique Kerber – jucătoare de deplasare – a bătut-o pe Serena anul trecut. Halep poate cu siguranță să se uite la acel meci și ia câteva strategii. Dincolo de asta, Simona trebuie să-și dea seama că Serena nu a dat de cele mai bune adversare în ultimele trei tururi ale părții ei de tablou.

Serena ar fi putut juca cu Angie Kerber în turul patru. În schimb, a dat de Suarez-Navarro.

Serena ar fi putut juca în sferturile de finală cu liderul mondial Ash Barty sau cu Belinda Bencic. În schimb, a dat de Alison Riske.

Serena ar fi putut juca cu Sloane Stephens sau Jo Konta sau Kvitova în semifinale. În schimb, a dat de Barbora Strycova.

Același lucru s-a întâmplat și anul trecut, când Serena s-a ​​confruntat cu Camila Giorgi în sferturi (care la fel ca Alison Riske, se afla la primul ei sfert de finală) și Julia Goerges în semifinale (care la fel ca Barbora Strycova, se afla la prima ei semifinală de Slam). Serena a obținut un set de adversare foarte favorabile ca și clasament, dar atunci când a jucat împotriva lui Kerber în finală, a crescut clasa de greutate a adversarei și asta a contat.

Aceeași dinamică poate funcționa și în cazul Simonei.

Știm cu toții că dacă Serena face cel mai bun tenis al ei, sau dacă cel puțin, servește cel mai bine, va câștiga cu siguranță. Ar fi nevoie de un efort enorm din partea Simonei pentru a învinge o Serena în formă. (Simona aproape a făcut acest lucru în sferturile finale din 2016 de la US Open în unul din cele mai bune meciuri disputate între cele două.)

Tema acestui meci este de a sta la ușă

Simona Halep stă la ușa istoriei. Ea se află aproape de obținerea unui titlu extrem de semnificativ și transformabil. Ar trebui să joace liber, dar nu fără griji. Cu o agresivitate binevenită, dar nu o agresiune sălbatică.

Simona trebuie să o facă pe Serena să îi simtă prezența. Simona ar trebui să încerce cu siguranță să lanseze lovituri mari atunci când i se deschide terenul, dar mai fundamental, Simona trebuie să-i pună Serenei multe întrebări, dictând un joc disputat fizic pe care Serena nu a fost nevoită să îl joace în ultimele șase tururi ale acestui turneu (cu posibila excepție a meciului cu Riske).

Dacă Serena va face greșeli, Simona o poate face să-și muncească punctele și să creeze situații stresante pentru campioana a 23 de titluri majore, la fel cum a făcut Kerber acum un an. Dacă Serena nu poate răspunde la întrebări, asta îi va deschide ușa Simonei.

Stând la ușă, Simona Halep – prima jucătoare din România care va juca o finală de simplu la Wimbledon – poate să treacă prin acest portal și să intre într-un spațiu și mai mare din istoria tenisului.

Article translated into Romanian by Ramona Toderas.

Follow her on Twitter: @RamonaToderas

The Tennis With An Accent staff produces roundtable articles and other articles with group input during the tennis season. Staff articles belong to the TWAA family of writers and contributors, as opposed to any individual commentator. Our staff produces roundtables every week of the tennis season, so that you will always know what the TWAA staff thinks about the important tennis topics of the times.

Advertisement Big Savings for Big Fans at Fanatics.com

Trending